Utilizare

Pretutindeni în lume, porumbul constituie bază furăjarii. Acest succes mondial face din această cultură un produs-reper, pentru care optează din ce în ce mai mulţi crescători de pe toate meridianele. Simplu de produs, de recoltat şi de depozitat, economic şi cu un conţinut energetic ridicat, sub formă de boabe sau siloz, porumbul oferă o sursă de alimentaţie sigură şi bogată, conducând la un produs final – carnea – deosebit de sănătos şi de suculent.

Porumbul-boabe sau porumbul-siloz constituie furajul principal în lumea întreagă, fiind opţiunea crescătorilor din ultimii 30 de ani. Avantajele sale nutritive şi economice (cultură uşor de produs, de recoltat şi de depozitat) fac din această cultură un produs competitiv, care contribuie la scăderea preţului produselor alimentare de bază – laptele şi carnea.

A doua resursă furajeră după iarba, porumbul a devenit hrana principală a vacilor de lapte pe perioada de iarnă. Este un produs natural, în care agricultorul are încredere, având în vedere că îi cunoaşte originea şi modul de producţie. Bine păstrat, porumbul-siloz prezintă apetenţă pentru vacile de lapte şi are o bună valoare energetică. El îi poate aduce animalului până la 80% din energia şi 40% din azotul de care acesta are nevoie.

Alături de un element de completare azotat, 1,5 kg de porumb este suficient pentru a produce circa 1 kg de lapte.

O valorificare de înaltă calitate.

Produse lactate: conform Institutului Naţional de Cercetări Agronomice – INRA, consumul de porumb-siloz este recomandat pentru îmbunătăţirea calităţii berii pe timpul iernii (conţinut vitaminic, culoare şi textură).

Produse din carne: animalele furajate cu siloz de porumb produc o carne de foarte bună calitate. Carnea este foarte fragedă şi îşi păstrează elasticitatea şi fermitatea după mai mult de 15 zile de maturare.

Porumbul-boabe

Aproape trei sferturi din producţia totală de porumb-boabe sunt consumate de animale; în principal de păsări şi porcine. Porumbul poate fi consumat în ferme (autoconsum) sau poate fi vândut fabricilor de furaje. Tocat şi amestecat cu alte materii-prime cum ar fi soia sau mazărea, el intră în compoziţia făinurilor şi furajelor granulate folosite în hrana animalelor.

Un aliment energetic…

Porumbul-boabe este apreciat în furajare datorită aportului său energetic ridicat, conţinutului bogat de amidon şi uleiului din germeni. Este plantă cerealieră cu conţinutul de energie cel mai mare. În creşterea păsărilor, energia asimilabilă a porumbului o depăşeşte pe cea a grâului.

… şi stabil.

Datorită compoziţiei sale (prezenţa carotenului şi a acidului linoleic, printre altele), porumbul deţine nişte caracteristici foarte interesante, mai ales pentru creşterea puilor de gaină şi a găinilor ouătoare. El constituie, de asemenea, un aliment de referinţă din care se obţin numeroase mărci de calitate: carnea de pui de Landes sau de Bresse, şunca de Bayonne, pateul de ficat gras.

Se consumă sub multe forme şi serveşte ca ingredient pentru numeroase produse procesate: fulgi de porumb, floricele de porumb, porumb dulce, dar şi ulei de porumb, polenta, pâine din porumb, sau alcooluri, ca ginul sau whisky-ul.

1. Porumbul dulce

Destinat numai pentru alimentaţia umană, seminţele de porumb dulce fac obiectul unei selecţii riguroase. Prima caracteristică a acestuia este prospeţimea: astfel, ştiuletele este cules când încă mai conţine 2/3 apă, fiind condiţionat în intervalul cel mai scurt posibil, pentru a i se păstra elasticitatea şi caracterul crocant. Porumbul dulce se consumă fie sub formă de ştiuleţi proaspeţi, fie sub formă de boabe, congelat sau conservat. Porumbul dulce are şi o valoare dietetică sigură. Sărac în lipide, este, pe de altă parte, foarte bogat în fibre, precum şi în vitamine din complexul B, atât de puţin prezente în alimentele noastre moderne şi rafinate, şi totuşi, atât de necesare echilibrului nostru fiziologic şi neurologic, precum şi sănătăţii pielii noastre.

2. Grişuri

Grişurile de porumb servesc la prepararea unor mâncăruri tradiţionale: polenta, în Italia, România şi sud-estul Franţei, tortillas în America de Sud, chipsuri în sudul Statelor Unite. Ele intră, de asemenea, şi în procesul de fabricare a produselor şi ingredientelor alimentare (pâine din porumb, mâncăruri pentru bebeluşi, feluri de mâncare preparate, biscuiţi dulci sau săraţi etc.).

3. Uleiul de porumb

În sectoarele industriale ale porumbului (unităţile de producţie a grişului şi a amidonului) se extrage uleiul din germeni, al cărui conţinut ridicat de acid linoleic (acid gras esenţial) îi conferă o mare calitate dietetică.

4. Alcoolurile din porumb

Distilat, bobul de porumb poate deveni un alcool pentru consum uman: whisky (care este un amestec de alcooluri din boabe de porumb şi malţ de orzoaică), gin (alcool din porumb pur), sau chiar şi bere (amidon de porumb adăugat malţului de orzoaică şi hameiului, pentru a îmbunătăţi dulceaţa şi strălucirea berii).

5. Amidonul de porumb

Industria amidonului permite extragerea lui prin procedeul îmbibării şi obţinerea, prin hidroliză, a glucozei. Amidonurile şi glucozele sunt apreciate pentru proprietăţile lor de lianţi, densificatori, gelifianţi, edulcoranţi, anticristalizanţi, umectanţi, coloranţi, acidifianţi, etc. Aşa se şi explică prezenţa lor în numeroase produse: sosuri, bulionuri, ciorbe, alimente dietetice, produse lactate, alimente pentru copii, produse de patiserie, ciocolată, produse de cofetărie, biscuiţi, înlocuitori de materii grase, deserturi, îngheţate, dulceţuri, compoturi, lichioruri, băuturi răcoritoare, etc.

1. Bioetanol

Bioetanolul este un substitut al benzinei. În prezent, biocarburanţii constituie singura alternativă la carburanţii fosili (petrolul, gazul), disponibili imediat, fără nevoia modificării motoarelor.

Bioetanolul este produs pe bază de cereale (grâu, porumb, etc) sau sfeclă de zahăr. După recoltă, plantele sunt tocate şi pisate. Amidonul din praful rezultat este transformat în zahar, prin acţiunea anumitor enzime. Zahărul este apoi transformat în alcool cu ajutorul drojdiilor. Alcoolul este concentrat, apoi deshidratat, pentru a obţine carburantul bioetanol. Coprodusele de fermentare sunt concentrate pentru a obţine borhoturi. Acestea din urmă, folosite în furajare, sunt bogate în proteine. Ele permit reducerea importurilor de şroturi de soia, de care sunt dependente sectoarele zootehnice din Franţa.

De reţinut: 1 ha de porumb produce 36 hl de bioetanol şi 3 tone de borhot!

2. Biogaz

Metanizarea este un procedeu biologic de descompunere a materiilor organice cu ajutorul unei flore microbiene, proces care are loc în absenţa oxigenului şi care mai este numit şi digestie sau fermentaţie anaerobă.

Biogazul este apoi ars într-un sistem de cogenerare, permiţând producerea electriciăţii şi căldurii, în acelaşi timp. Porumbul-siloz are o capacitate metanogenă cu totul remarcabilă.

De reţinut: 1 ha de porumb acoperă nevoile de curent electric a 5 domicilii.

3. Bioplasticuri

Amidonul din boabele de porumb stă la baza unei industrii chimice vegetale inovatoare şi foarte promiţătoare.

La nivel european, 3,2 milioane de tone de porumb au deja utilizări chimice, nealimentare, după cum urmează:

• – 29% în papetărie (Amidonul este utilizat pentru asigurarea coeziunii foii de hârtie şi pentru a-i îmbunătăţi rezistenţa. Totodată, serveşte stratificării hârtiei, o etapă de fabricare care ameliorează regularitatea foilor);
• – 9% în farmacie;
• – 4% în industria textilă.

Industria amidonului de porumb stă la originea fabricării materialelor de construcţie şi adezivilor. Aceşti adezivi servesc mai ales la fabricarea sacilor de hârtie, etichetelor şi benzilor adezive.

Derivaţii amidonului de porumb sunt şi ei prezenţi în componenţa diverselor tipuri de vopsele, pentru care sunt căutaţi ca gelifianţi sau stabilizatori de emulsie.

Sectorul chimiei vegetale are un potenţial de dezvoltare important, mai ales în ceea ce priveşte intermediarii chimici de sinteză şi biopolimerii (din care face parte şi bioplasticul).

Provenite din materii-prime de origine agricolă, bioplasticurile sunt biodegradabile. Alături de beneficiile pentru mediu sunt şi avantajele economice şi sociale: menţinerea utilizării industriale a plasturgiei, frânarea importurilor asiatice de materii plastice şi o gestionare a deşeurilor la costuri mai mici, datorită compostului.

Este strategică favorizarea apariţiei şi dezvoltării unor produse inovatoare ca bioplasticurile, pentru a crea o economie durabilă, ancorată în teritoriu şi generatoare de locuri de muncă.

Bioplasticurile înlocuiesc plasticul tradiţional produs de industria petrochimică, aducând, totodată şi noi funcţionalităţi şi caracteristici specifice, care le deschid noi segmente de piaţă.

Multumită performanţelor şi proprietăţilor lor specifice, bioplasticurile pătrund cu succes pe piaţa producţiei de saci şi ambalaje precum şi pe cea agricolă (acoperiri/înfăşurări cu paie).