Schimbările climatice se întâmplă sub ochii noștri și ne afectează viața. La nivel global, liderii politici caută soluții pentru a încetini și chiar inversa trendul acestor schimbări înainte ca ele să devină ireversibile.  Prin Acordul de la Paris din 2015, națiunile semnatare au convenit să se înscrie pe o traiectorie care să conducă economia și societatea către atingerea unor obiective de mediu și limitare a încălzirii globale, prin planuri pe termen mediu și lung, dar și prin acțiuni imediate. Ținta stabilită prin acest Acord avea ca obiectiv limitarea încălzirii globale sub pragul de 2°C (valoarea perioadei pre-industriale) și continuarea depunerii eforturilor pentru a limita încălzirea globală cu 1.5°C.

Facând un pas înaintea partenerilor săi care au ratificat înțelegerea de la Paris, Uniunea Europeană, prin Green Deal, prezentat la sfârșitul lui 2019, s-a angajat să devină neutră din punct de vedere climatic la orizontul anilor 2050. Deoarece nu este posibilă, în prezent, o reducere la zero absolut  a emisiilor de gaze cu efect de seră, neutralitatea climatică presupune și eforturi de a elimina câteva sute de milioane de tone de CO2 din atmosferă în fiecare an pentru a echilibra restul emisiilor și stocurile de carbon acumulate în timp.  Strategia Green Deal presupune și o țintă intermediară pentru 2030, de reducere a emisiilor cu 55% față de nivelurile din 1990.

Legiuitorii europeni (Comisia, Parlamentul și Consiliul) au pe masă un pachet extrem de complex și multi-fațetat.  Reducerea drastică a emisiilor de gaze cu efect de seră este o prioritate acoperită de pachetul „Pregătiți pentru 55”. Acesta se conjugă cu acțiuni complementare privind eliminarea carbonului pentru a compensa emisiile reziduale nerecuperabile, cuprinse în strategia Farm to Fork.

Agricultura este sectorul care are potențialul cel mai mare de a contribui hotărâtor la atingerea țelului de decarbonare a economiei europene. De aici s-a născut și conceptul de agricultură cu emisii scăzute de dioxid de carbon (C-farming), care se se referă, în principal, la imobilizarea carbonului în soluri, biomasă și păduri, fie prin creșterea stocării carbonului, fie prin reducerea emisiilor provenite din solurile bogate în carbon.  Unii agricultori au trecut deja la practici agricole cu emisii scăzute de dioxid de carbon. Aplicarea lor depinde în mare măsură de contextul local, iar dintre ele putem aminti agrosilvicultura și toate practicile care protejează solurile minerale, reduc eroziunea acestora și sporesc conținutul de carbon organic al acestora (precum: acoperirea solului pe parcursul întregului an agricol, culturile secundare, agricultura conservativă, creșterea elementelor de peisaj).

Comisia Europeană a lansat și promovează activ agricultura cu emisii reduse de carbon, pentru încuraja în mod real fermierii și silvicultorii să adopte soluții durabile de stocare și imobilizare a carbonului și pentru a recunoaște rolul lor esențial în sprijinirea ambiției în materie de climă. Stimulentele pot veni din fondurile PAC (în cadrul planurilor naționale strategice), din alte fonduri publice sau din resurse private.

Planul Național Strategic al României conține intervenții specific concepute pentru a stimula astfel de practici, de exemplu o parte dintre eco-schemele Pilonului I, și unele angajamente de agro-mediu din Pilonul II. Ecoschema aplicabilă în teren arabil prevede obligații privind acoperirea solului în perioada cea mai sensibilă a anului pe cel puțin 85% din suprafață, alocarea unui procent de cel puțin 5% pentru culturi fixatoare de azot și, la alegere, practicarea lucrărilor minime ale solului pe jumătate din suprafața arabilă, diversificarea culturilor sau plantarea a cel puțin 2 arbori/ha, cu scopul creșterii biodiversității.

Pentru că acest subiect este unul destul de tehnic și necesită o înțelegere aprofundată a tuturor componentelor ce pot contribui la regenerarea solului, sechetrarea carbonului și reducerea emisiilor, cu scopul de-ai ajuta pe fermieri să ia deciziile cele mai potrivite, echipa tehnică a Forumului APPR a început în 2021, în parteneriat cu specialiștii companiei Syngenta, o evaluare pe termen mediu a rezultatelor unor practici de agricultură regenerativă, în condiții pedo-climatice specifice pentru două mari zone agricole din România.

În acest scop, au fost alese șase ferme ale unor membri FAPPR, trei în zona de sud-est a României și trei în zona de nord-est. La momentul începerii proiectului, aceste ferme practicau tehnologii diferite de prelucrare a solului: două exploatații lucrau convențional, două făceau lucrări minime (min-till) de 1 an, iar ultimele două ferme practicau lucrări minime de 5 ani.  Perioada proiectului a fost stabilită la trei ani agricoli și ia în considerare un ciclu complet de rotație a culturilor. În cadrul proiectului a fost evaluată fertilitatea inițială (fizică, chimică, biologică) a solului parcelelor supuse monitorizării și sunt colectate regulat o serie de date cu privire la sol, productivitate, bilanț economic.

Studiul se bazează pe principiile agriculturii regenerative: rotația culturilor, acoperirea solului și diversificarea prin includerea unor specii de plante pentru covorul vegetal (culturi verzi) și perturbarea minimă a solului. Pe parcursul celor 3 ani, s-a stabilit că toate fermele vor practica, pe parcelele studiate, rotația grâu – floarea-soarelui – porumb.

În anul agricol 2021-2022, cultura monitorizată a fost grâul. Aceasta, în cazul fermelor care au adoptat lucrări minime, a fost urmată de un covor vegetal format dintr-un amestec de specii : ovăz + secară + trifoi + măzăriche de primăvară. Pentru fermele care au lucrat solul convențional, covorul vegetal nu a fost semănat, iar fermierul a luat propriile decizii privind lucrările agricole. După distrugerea covorului vegetal (acolo unde a fost cazul), în primăvara anului 2023 a fost înființată cultura de floarea-soarelui, iar, după recoltarea ei în toamnă, a început monitorizarea covorului vegetal semănat dintr-un amestec de latir (Lathyrus sativus) + măzăriche de primăvară (Vicia sativa)  + ridiche furajeră (Raphanus sativus) + muștar (Sinapis alba). În toamna lui 2023 a început cel de-al treilea și ultimul an de proiect, urmând ca, în primăvara 2024, cultura monitorizată să fie porumbul.

În cadrul proiectului, pentru solele în care s-au realizat lucrări minime, s-a folosit o tehnologie completă pentru protecția culturilor, pusă la dispoziție de compania Syngenta pentru a înțelege mai bine relația dintre diferitele programe tehnologice (produse de protecția plantelor) și lucrările realizate în ferme. De asemenea, aceste date vor ajuta și la realizarea unor calcule privind costul inființării și întreținerii culturilor în diferite sisteme agricole de cultivare.

Deoarece sănătatea solului este unul dintre parametrii esențiali urmăriți, în fiecare an au fost colectate eșantioane pentru analize de sol de la adâncimile de 0-5 cm, 5-10 cm, 10-30 cm și 30-40 cm, pentru următoarele elemente: cantitatea de nitrați, amoniu, fosfor, potasiu, materie organică, carbon organic, magneziu, pH-ul și textura solului.

Monitorizarea parcelelor înscrise în proiect este realizată de echipa tehnică FAPPR. În timpul ciclului vegetativ, agronomii realizează notații privind acoperirea solului cu resturi vegetale (în cazul fermelor care au covor vegetal), calitatea structurii solului și compactarea sa, densitatea plantelor și prezența și identificarea buruienilor și dăunătorilor.

Rezultatele obținute sunt analizate în funcție de cantitatea de precipitații înregistrată și de regimul termic (temperaturi minime și maxime) din fiecare locație de testare. Cultura principală monitorizată de pe fiecare suprafață înscrisă în proiect este evaluată, în final, din perspectiva productivității și componetei economice.

Din elementele preliminare generate în cadrul acestui studiu, după doi ani de rezultate, datele arată că la trecerea de la un sistem convențional de lucrări ale solului la un sistem de practici bazat pe lucrări minime, a existat deja o îmbunătățire cu 15% a structurii solului, o creștere cu 211% a numărului de râme, și o creștere cu 6% a populației plantelor per metru pătrat, reducându-se în același timp consumul de combustibil. Cu toate acestea, din cauza condițiilor pedo-climatice din ultimii ani în zonele fermelor-pilot, nu s-a observat o creștere a producției față de sistemele convenționale – dar din al treilea an după tranziția către un sistem de lucrări sustenabile ar fi de așteptat să putem observa o schimbare semnificativă în producții.

Concluziile și pretabilitatea soluțiilor testate în cele două regiuni agricole vor face obiectul unui studiu detaliat care va fi finalizat pe parcursul anului agricol 2023/24, adică al ultimului an în care se desfășoară proiectului de cercetare.