1. Sporirea materiei organice în sol.  Îngrășământul verde folosit anual completează aprovizionarea cu materie organică activă, care se descompune rapid. Datorită descompunerii materiei organice prin microorganisme, se formează compuși rezistenți la descompunere – precum gume, ceară și rășini. Acești compuși – și miceliul, mucusul și nămolul produs de microorganisme – ajută la legarea particulelor de sol sub formă de granule sau agregate.. Nivelurile crescute de materie organică influențează, de asemenea, humusul solului care este o substanța rezultată ca produs final al degradării materialelor vegetale și animale din sol. Utilizarea îngrășămintelor verzi contituie împreună cu fertilizarea minerală rațională, calea unică de prevenire a epuizării humusului din sol și de siguranță a creării unei stări ridicate de fertilitate
2. Aprovizionarea cu azot a solului. Producția de azot a culturilor de leguminoase este un beneficiu esențial al culturilor verzi și al îngrășămintelor verzi. Cantitatea de azot disponibilă din leguminoase depinde de speciile de leguminoase cultivate, de biomasa totală produsă și de procentul de azot din țesutul vegetal. Fracția de azot din îngrățământul verde disponibilă pentru o cultura următoare este de obicei de aproximativ 40% – 60% din cantitatea totală pe care  o conțin leguminoasele.
3. Activitatea microbiană a solului. Utilizarea îngrășămintelor verzi poate declanșa în sol procese microbiologice explozive de natură să intensifice mineralizarea humusului, ducând astfel la scăderea fertilității solului sau poate fi o sursă de îmbogățire a solului în materie organică, de sporire a rezervei de azot din sol.
4.  Îmbunătățirea conținutului de nutrienți ai solului. Pe lângă azotul din leguminoase, culturile verzi ajută la reciclarea altor nutrienți din parcele cultivate. Azotul (N), fosforul (P), potasiul (K), calciul (Ca), magneziul (Mg), sulful (S) și alți nutrienți sunt acumulați de culturile de acoperire în timpul unui sezon de creștere. Atunci când, după distrugere, se încorporează sau este se folosesc ca mulci în sistemul de lucrari minime, acești nutrienți esențiali ai plantelor devin lent disponibili în timpul descompunerii.
5. Efectul de eliminare a buruienilor. Buruienile se dezvoltă pe solul neînsămânțat. Culturile verzi ocupă spațiu și lumină, umbrind astfel solul și reducând posibilitatea ca buruienile să răsară și să se dezvolte. Efectul de afânare al rădăcinilor adânci din sol al  îngrășămintelor verzi reduce populațiile de buruieni care se dezvoltă în soluri compactate.
6. Conservarea apei. Beneficiile de conservare a solului furnizate de o cultură verde se extind dincolo de protecția solului în perioadele de necultivare. Mulcirea care rezultă dintr-o distrugere chimică sau mecanică în cultura verde no-till crește infiltrarea apei și reduce evaporarea acesteia din sol. Acoperirea solului reduce efectul de crustă și scurgerea apei în perioadele ploioase. Reținerea umidității în sol sub mulci de cultură verde poate fi un avantaj semnificativ.

SCDA Livada și FAPPR ( Forumul Agricultorilor şi Procesatorilor Profesionişti din România) au început colaborarea în urmă cu un an în cadrul unui proiect de cercetare finanțat de Programul sectorial al Ministerului Agriculturii și Dezvotării Rurale prin care și-au propus:

1. să contribuie la îmbunătățirea măsurilor de gestionare a culturilor de acoperire și îngrășămintelor verzi astfel încât să maximizeze beneficiile acestora, dată fiind importanța lor în creșterea durabilității sistemelor agricole
2. să ajute fermierii în alegerea celor mai potrivite culturi pentru îngrășământ verde/culturi verzi și, mai ales, să-i informeze, prin diverse mijloace, despre importanța extinderii acestei tehnologii deosebit de valoroase în România.

1. Stabilirea locației de studiu

Experiențele se desfășoară în condiții de câmp reale, în ferma de cercetare a organizației localizată lângă Țăndărei, județul Ialomița. Textura solului este una luto-argiloasa, ceea ce face să pară un sol ușor de lucrat, dar foarte dificil de menținut.

2. Înființarea culturilor verzi

Testarea din aceast prim an al proiectului a utilizat patru tipuri de culturi verzi (cereale de iarnă: grâu, secară, și amestecuri: muștar + ovăz, mazăre + triticale) si o lucrare clasică, scarificare în toamnă.

Tipul culturii principale este variat, in funcție de nevoile fermierului (floarea-soarelui, porumb, soia).

Semănatul s-a făcut în luna septembrie, dar, din cauza secetei, răsărirea variantelor s-a înregistrat în jurul datei de 10 octombrie.  Urmărirea vizuală a câmpului experimental a fost realizată în mod sistematic și s-a constatat faptul că toate variantele s-au dezvoltat normal condițiilor meteorologice.

     3. Prelevarea probelor de sol

In primavară, înainte de perioada de distrugere, au fost prelevate probe de masă vegetativă, masa rădăcinilor și probe de sol pentru analiza micro si macroelemente

Pe perioada de vegetație a culturii principale se vor efectua monitorizarea dinamicii populației de buruieni din fiecare variantă și monitorizarea bolilor, se vor preleva probe de sol pentru determinarea umiditații în laborator și se va măsura producția recoltată.

Ținând seama ca acesta este un proiect de cercetare, care vizează vizează îmbogățirea bazei de date ştiinţifice a domeniului, având ca finalitate utilizarea celor mai potrivite specii de plante care, prin utilizarea secvenţelor tehnologice optimizate, să asigure succesul economic și tehnic al acestei practici.” , ne-am propus să investigăm diferite metode de distrugere a covorului vegetal, iar pregatirea patului germinativ va fi eliminată, cultura principala fiind înființată prin tehnica de semanat direct.